Alina Copiilor

Unde muntele se pierde

Povârnindu-se în lac

I-un ostrov cu frunza verde

Și cocori veghind din veac

Somnoroși guzgani în unde.

Colo-n putini se ascunde

Prada zânelor bogate

Fragi, cireșe dulci, furate.

Vino, pui de om, o, pui!

La ape și munți silhui,

Mână-n mână cu o zână,

Căci nu știi că-n lumea asta plânsul tot cu plâns se-ngână…

Încep seria recomandărilor de Crăciun de anul acesta, cu una dintre cele mai frumoase povești de sezon, pe care le-am parcurs vreodată : Promoroacă ! Și au fost muuulte titluri, pe cuvânt!

Bettina Larsen, o fetiță de doisprezece ani ar fi trebuit să petreacă cu familia un Crăciun că în povesti, în Danemarca, acolo unde le era căminul. Anul acesta însă lucrurile se petrec într-un mod diferit și ajunge să trăiască aventura vieții ei, în cea mai frumoasă perioada din an! Și toată sărbătoarea se transformă deodată într-un infinit mister, plin de emoție și necunoscut, de întrebări și neprevăzut.

Când părinții sunt nevoiți să plece de acasă pentru câteva zile, sunt siliți să lase în grija Bettinei întreaga casă, animalele de la fermă și pe surioara ei mai mică, bebe Pia. Și cu toată graba plecării din scurt a mamei și a tatălui, aceștia din urmă uită să lase în grajd orez cu lapte pentru nisse. Un fel de spiriduș ocrotitor al familiei, în care oricum doar copiii mai cred. Și bunicul. Așa că nu poate fi atât de grav, dacă s-a uitat o dată de acest obicei, nu? Așa am crede. Așa au crezut și ei, dar…

Ei bine mai departe răspunsul la întrebarea, retorică de altfel, vine exact din partea spiridușului neastâmpărat. Care supărat că nu și-a primit porția de orez cu lapte, provoacă o mulțime de încurcături și creează întreaga poveste magică, fermecând absolut fiecare cititor ce va deschide coperta cărții.

Din momentul în care bebe Pia dispare și până la cel în care familia se reîntregește, cititorul încearcă cele mai emoționante trăiri, simțite alături de Bettina, în încercarea de a o găsi pe micuță și a o aduce înapoi în căminul familiei, înainte de reîntoarcerea părinților.

Drumul parcurs de fetiță, prin deasa promoroacă, în puterea iernii, cu inima în palme și suflul întretăiat, este unul presărat cu o multitudine de metafore și personificări. Urmate îndeaproape de o perspectivă narativă internă, în care micul cititor este plimbat prin gândurile și trăirile personajului principal, bariera dintre ficțiune și realitate astfel, devenind aproape insesizabilă.

Cu alte cuvinte magia însoțește, ca prin vis, fiecare întâmplare și pe toți cei ce iau parte la ea. Direct sau indirect. Copleșitor de captivant pentru orice iubitor de povești, doritor de fantezie pură, nu-i așa?

Cartea o gășiți pe site-ul editurii Portocala Albastră iar emoția parcurgerii ei, e un bonus supriză ce vine la pachet și e musai să îl păstrați cu voi în iarna asta și în cele care vor veni mai apoi!

Până data viitoare drum bun în poveste, vă doresc! Și aștept desigur mărturii, după ce parcurgeți povestea. Cu inima.